CUTIA PANDOREI CU SPORURI DE PÂNĂ LA 50 % ȘI NUANȚELE DE ALBASTRU

În an de criză, iată că s-au gasit resurse în ministerul nostru pentru crearea unei noi generații de obedienți, căci altfel ce să însemne acest spor de 50% ?!? La Brăila, așa cum se știe, sunt 13 sporuri mari și late care oricum le-ai împărți, tot faci câteva duzini de nemulțumiți, “ a căror muncă nu a fost apreciată la adevărata valoare”. Valuri de zvonuri, avalanșe de întrebări și tzunami de bârfe...
Este clar că sunt prea mulți merituoși și prea puține astfel de recompense, mai ales că lipsesc și salariile de merit prin care erau apreciați cei care s-au straduit mai mult în anul trecut . O hotărâre a A.N.P.-ului care trebuie salutată este aceea de analizare și acordare lunară a acestui spor, nemaiexistând astfel abonați începând cu acest an. Cei ce muncesc mult au șansa să fie apreciați în mod corect și recompensați prompt, în luna imediat următoare.
Toate par a fi prea roze nu-i așa, mai ales că nu s-a mai facut acea repartizare pe corpuri, agenții și ofițerii fiind acum împărțiți doar pe servicii. Lăudabilă această curajoasă decizie a conducerii din Penitenciarul Brăila, dar cred că așteptată și justă.
Nu lafel de justă și de lăudabilă este sesizarea comisiei de disciplină. Când vine vorba că a greșit un agent se fac toate demersurile ca acesta să fie grabnic tras la raspundere, fiind trimis în fața comisiei, dar când presupusa abatere vine din partea unui ofițer...ea... nu mai vine, că nu dă bine, acestuia din urmă urmând a i se știrbi astfel autoritatea.
Asta îmi aduce aminte de un banc cu un autobuz în care jumătate din călători erau negri iar jumătate albi, și care se certau și faceau mare tărăboi pe seama faptului ca pe scaune ar trebui să stea albii, iar negrii în picioare. Șoferul însă i-a potolit pe toți, spunându-le că pentru el toți erau albaștri. Din acel moment armonia a domnit în autobuz, albii și negrii îmbrațișându-se fericiți. Când însă autobuzul a făcut pană, șoferul le-a zis “ Hei, voi ăia albastru-închis, treceți și împingeți autobuzul!”. Cam așa și pe la noi: agenții fiind de un albastru mai închis trebuie să fie sacrificați pe altarul corectitudinii, în timp ce ceilalți albaștri țin prelegeri ce mă duc cu gândul la zicala “să faci ce zice popa, nu ce face acesta!”

PROilav

FLORI DE MINĂ

Se apropie cu paşi repezi primăvara şi trebuie să recunosc că eu o aştept cu nerăbdare (ca să nu spun cu disperare) căci facturile la gaze şi curent au luat-o pur şi simplu razna diminuîndu-mi bugetul pe 3 luni, şi pentru că m-am săturat de frig.
Ziua de 1 marie a trecut, lafel şi cea de 8 martie, cu flori, cu pupături mai sincere sau nu, mai înfocate sau mai formale în funcţie de destinatar şi de posesoarea buzelor şi chiar în funcţie de mărimea şi frumuseţea buchetului. Asta ar fi însă partea frumoasă a primăverii căci există şi una mai puţin frumoasă, “nici un cadru al penitenciarului nu mai are voie să cumpere ceva de la chioşcul destinat p.p.l.-ilor”.
Aş fi fost tentat să dau imediat vina pe conducere, caci ia măsuri drastice şi care ne afectează pe toţi, dar când s-au strâns reclamaţii cu duiumul cum ca unele cadre ( de obicei aceleaşi) uită să mai treacă pe la chioşc sa-şi plătească datoriile, unii se învârteau pe-acolo în speranţa (deloc deşartă) că atunci când vor cere un pachet de ţigări, vor sări alţii (a se citi p.p.l.-ii) sa li-l ofere , bineînţeles gratis (de fapt contra unor mici servicii...), mă gândesc că are şi conducerea partea ei de dreptate. Zic partea ei de dreptate pentru că din punctul meu de vedere ar trebui identificati toti aceia care incalca nu nişte regului ci însăşi legi puţin cam penale de felul lor, şi trimişi acasă; să le lase celorlalţi posibilitatea ca atunci când în decursul a 8 sau 12 ore le este foame , atâta timp cât nici la un chioşc din afară nu pot ieşi, să poată cumpăra de aici, de la acest chioşc un corn, o sticlă de “Sana” sau un pachet de ţigări.
Acestea sunt florile de mină pe care ni le oferim noi unii altora, cu diferite ocazii şi câteodată fără nicio ocazie.
Offff, de-abia aştept primăvara că aşa m-a luat un friiiigg....brrrr.



PROilav.