FLORI DE MINĂ

Se apropie cu paşi repezi primăvara şi trebuie să recunosc că eu o aştept cu nerăbdare (ca să nu spun cu disperare) căci facturile la gaze şi curent au luat-o pur şi simplu razna diminuîndu-mi bugetul pe 3 luni, şi pentru că m-am săturat de frig.
Ziua de 1 marie a trecut, lafel şi cea de 8 martie, cu flori, cu pupături mai sincere sau nu, mai înfocate sau mai formale în funcţie de destinatar şi de posesoarea buzelor şi chiar în funcţie de mărimea şi frumuseţea buchetului. Asta ar fi însă partea frumoasă a primăverii căci există şi una mai puţin frumoasă, “nici un cadru al penitenciarului nu mai are voie să cumpere ceva de la chioşcul destinat p.p.l.-ilor”.
Aş fi fost tentat să dau imediat vina pe conducere, caci ia măsuri drastice şi care ne afectează pe toţi, dar când s-au strâns reclamaţii cu duiumul cum ca unele cadre ( de obicei aceleaşi) uită să mai treacă pe la chioşc sa-şi plătească datoriile, unii se învârteau pe-acolo în speranţa (deloc deşartă) că atunci când vor cere un pachet de ţigări, vor sări alţii (a se citi p.p.l.-ii) sa li-l ofere , bineînţeles gratis (de fapt contra unor mici servicii...), mă gândesc că are şi conducerea partea ei de dreptate. Zic partea ei de dreptate pentru că din punctul meu de vedere ar trebui identificati toti aceia care incalca nu nişte regului ci însăşi legi puţin cam penale de felul lor, şi trimişi acasă; să le lase celorlalţi posibilitatea ca atunci când în decursul a 8 sau 12 ore le este foame , atâta timp cât nici la un chioşc din afară nu pot ieşi, să poată cumpăra de aici, de la acest chioşc un corn, o sticlă de “Sana” sau un pachet de ţigări.
Acestea sunt florile de mină pe care ni le oferim noi unii altora, cu diferite ocazii şi câteodată fără nicio ocazie.
Offff, de-abia aştept primăvara că aşa m-a luat un friiiigg....brrrr.



PROilav.